Reporter Liber

De astăzi sunt reporter al televiziunii Realitatea TV Bacău. Cu alte cuvinte, m-am întors la prima “iubire”, televiziunea, pe care am cunoscut-o în 1998, când m-am angajat la TV Symbol. Erau vremuri frumoase, în care, ca începător ce eram, am avut de învăţat de la profesionişti ca Lili Adochiţei, Daniel Ciorcilă, Costinela Breahnă, Mirela Romaneţ şi mulţi alţii. Dintre care unii au rămas în presă, iar alţii sunt prin străinătate sau lucrează în alte domenii. Le mulţumesc colegilor de la RTV Bacău pentru primire şi vă invit să urmăriţi jurnalele de ştiri ale Realităţii TV !

În această săptămână frecvenţa articolelor de pe blog va fi mai mică, deoarece am o perioadă mai ocupată. Ajut o echipă de colegi din altă ţară (Norvegia) să documenteze, timp de o săptămână, un reportaj despre familii de romi. Şi am ajuns la concluzia că fac acest lucru deoarece le pasă de situaţie. Nu sunt invadaţi, nu au încă o problemă uriaşă, ca în alte ţări europene, dar îi interesează ce e cu oamenii ăştia care vin să le ceară bani şi să cânte pe străzi. Şi ce pot face ei ca să evite posibile probleme. Şi ce se întâmplă cu banii pe care norvegienii îi oferă ţiganilor noştri. Şi multe altele…

Câteva lucruri despre cum se face jurnalism în alte părţi ale lumii: televiziunea la care lucrează face următoarele chestii doar ca să aibă un reportaj: îi trimite la cucurigu (asta poate să însemne şi India sau Africa, după cum s-a mai întâmplat colegilor cu care muncesc în această săptămână), le asigură finanţare pentru cazare, masă, maşină închiriată, translator, ghid şi tot ce mai au nevoie. Citeşte tot articolul

Andrei Vochin, de la Gazeta Sporturilor, face într-un articol scurt, dar interesant, dreptate pentru Tătăruşanu şi, într-o oarecare măsură, pentru portari. Chiar dacă a jucat bine şi a avut multe ocazii, Steaua nu ar fi câştigat cu 1-0 meciul tur cu Grasshoper Zurich, pentru calificarea în grupele Europa League, dacă nu ar fi fost intervenţiile sigure şi spectaculoase ale portarului Ciprian Tătăruşanu, destul de criticat în ultimul timp pentru evoluţiile sale, uneori mai puţin reuşite.

Intervenţiile bune ale portarilor sunt considerate normale, însă un dribling al unui atacant e considerat o minune. Ratările sau preluările greşite ale mijlocaşilor, fundaşilor şi atacanţilor sunt iertate cu uşurinţă, dar o gafă de portar înseamnă gol. Şi înseamnă că respectivul portar trebuie pus la zid. Portarul este singurul jucător din cei 11 ai unei echipe, a cărui evoluţie trebuie să fie perfectă. Şi atunci toată lumea consideră că portarul şi-a făcut doar datoria. Orice imperfecţiune, care unui jucător de câmp ar fi iertată cu uşurinţă, se soldează cu o tragedie, în plan sportiv. Nu spun că e nedrept, cine vrea să fie portar şi-a ales singur soarta şi Citeşte tot articolul

Această postare nu face neapărat obiectul unui blog de știri locale, dar, în calitate de proprietar al acestui spațiu de exprimare, consider că e mai bine să îmi informez cititorii cu privire la schimbările din viața mea profesională. În plus, sfera internetului este plină de zvonaci și răspândaci, plus alți paraziți, și prefer ca informațiile reale cu privire la mine să poată fi găsite “la sursă”.

Așadar, pe 1 septembrie 2010 voi pleca de la SC MEDIA PROMOVALORES SRL, firmă care editează ziarul Click!, unde sunt angajat în calitate de reporter la ziarele Adevărul de Seară Bacău, Adevărul, Click! și la ediția online a ziarului Adevărul. Le mulțumesc și le urez succes colegilor pe care i-am întâlnit aici, dintre care unii au plecat, iar alții vor rămâne mai departe: Ramona Burbulia, Cezara Duţă, Geta Panaite, Lili Adochiței, Daniela Pilat, Olimpia Filip, Claudiu Banea, Mihai Râmniceanu. Mulțumiri pentru colaborare și colegilor de la ADS Neamț.

Motivul principal al plecării este Citeşte tot articolul

La televiziunile băcăuane avem şi realizatori de emisiuni cu blog/site. Mă refer în primul rând la “Deşteptarea de seară”, a lui Laurenţiu Botin, de la TV Bacău (fosta Alfa TV). Dar şi la “Prelungiri”, ziarul online de sport al lui Cătălin Cojocaru (coleg pe care eu îl văd ca pe o posibilă surpriză a ediţiei din 2010 a Cupei Presei la tenis), unde sunt abordate pe larg subiecte care au legătură cu emisiunile sportive  ale 1 TV.  Este o idee interesantă, iar uneori subiectele de pe aceste site-uri chiar sunt bune. Prin urmare, de astazi sunt si ele in lista mea de linkuri utile. Aşa că le urez bloggerilor “de pe sticlă” să aibă cât mai multe articole bune şi, evident, cât mai mulţi cititori !

Adrian Georgescu, pur şi simplu genial, despre raliuri. Şi un citat din Roland Barthes: “Recunoaştem în persoana unui pilot de curse pe cel care triumfă asupra unui inamic mult mai subtil: timpul”. Păcat că nu trăim într-o ţară în care sporturile cu motor sunt dezvoltate…

În 2003 Selena Motor Sport a organizat un eveniment reuşit, care a contribuit la conturarea imaginii clubului la nivel naţional: Cupa Presei la karting. Au participat, dacă nu mă păcăleşte memoria, cam 50 de jurnalişti, nu doar din Bacău, ci şi din Bucureşti, Iaşi şi alte oraşe.

Foarte bine organizat, evenimentul a cuprins calificări şi finală. Ţin minte că după zece tururi de calificare am reuşit al treilea timp şi am plecat de pe grila de start din linia a doua, cu speranţe la un loc 1 demn de Michael Schumacher. Lipsa de experienţă la volanul micului kart şi-a făcut însă simţit efectul, am greşit destul de grav de vreo două ori şi am terminat în final pe un loc 5 onorabil pentru un începător.

Gabriel Diaconu (Monitorul de Bacău) a câştigat atunci “Grand Prix”-ul presei. S-a scris aici, cu mult umor. Mi-a atras atenţia un fragment: “…editii ale Cupei Presei vor tot veni, poate chiar doua pe an, una de primavara si una de toamna. In mod sigur, se vor bucura de un succes si mai mare, pentru ca cine a prins microbul vitezei nu va scapa de el toata viata.” Acum, nu avem nevoie de două pe an. Dar una nu ar strica, aşa, pentru microbii ăia ai vitezei. Chiar cu o taxă de participare, dacă nu se găsesc destui sponsori şi nici organizatorii nu au trecut de criza financiară. Clubul de karting funcţionează în continuare, competiţii sunt, aşa că nu ar strica un duel între ceea ce-a mai rămas din ziariştii băcăuani. Şi-aşa suntem puţini, pista nu ar fi foarte aglomerată… Dacă iniţiativa nu vine din partea clubului care a organizat prima ediţie, poate ar trebui să ne luăm noi, jurnaliştii, inima în dinţi şi să găsim soluţii pentru puţină alergătură pe circuit…

Radio Alfa împlineşte astăzi 17 ani de emisie. Câţiva i-am prins şi eu în redacţia lor, ba chiar pot spune că a fost primul meu job cu “acte-n regulă”, în 1999. Pentru că în 1998 am mai lucrat eu în mass-media, la TV Symbol, dar m-am ales doar cu o adeverinţă ce ţinea loc de legitimaţie de presă. O am şi-acum pe undeva.

În 1999 Radio Alfa era a lui Dobrin Dăncuţă (Alfa Media Investment era firma), iar director era Claudiu Cochior. Dobrin s-a despărţit foarte frumos de foştii angajaţi, nişte ani mai târziu, cu o petrecere reuşită la Baraţi. Pe Claudiu l-am ajutat prin 1999 sau 2000 să aducă de pe la Bălcescu un porc, în portbagajul Daciei 1310 (de culoare crem). Porcul (viu şi în formă maximă) era premiul pentru un concurs organizat de Radio Alfa, iar băieţii s-au chinuit mult ca să-l priponească de un copac, pe spaţiul verde pe care acum e parcarea din faţa clădirii General Proiect. Porcul, tot porc, a îndoit puţin portbagajul Daciei lui Claudiu. Se “zbătea” toată maşina când dădea din picioare viitorul caltaboş, pe la semafoare…

La Radio Alfa, la început, scriam ştirile pe jumătăţi de A 4, de înnebunea Florin Ştefănescu descifrându-mi scrisul, live. Mi-i amintesc şi pe Oana Andronache, redactorul-şef, de la care am învăţat multe în materie de jurnalism, dar şi de pe colegii din echipa de reporteri: Ramona Ionescu (era deja reporter cu experienţă când am ajuns eu acolo), Dan Buftea (mamă, ce bancuri bune ştie omul ăsta, şi cum le spune !), Lidia Işvanca (era specialista pe Cultură). Florin Istrăţoiu, Florin Ştefănescu, Cezar Aburel, Mihaela Pancu, Anca Sereş, Bogdan Andronache, Bogdan Gondor erau şi ei oameni importanţi în emisie. Mihaela era la secretariat, Laura şi Cristina pe publicitate. Am mai lucrat acolo cu Irinel Tudor, Mihaela (Vizuroiu) Druică,  Ciprian Muntele (ceva mai târziu), Cornel Pinter, Ionuţ Vătafu, Radu Găitan, Cristina Cristescu (mai recent) dar şi cu alţi colegi, unii încă în presă, alţii în alte domenii. Scuze celor pe care îi uit, dar sunt mulţi ani de-atunci, iar eu eram un începător, copleşit de tot ce trăia la primul său  job. Sediul era la etajul 6 al actualului General Proiect, iar în cealaltă aripă era redacţia ziarului Monitorul, din vremurile de glorie ale acestuia.

Aveam emoţii la primele “voxuri”, luate cu un reportofon Panasonic, cu casetă de-aia mare, veche. Ţineam la reportofonul ăla tare mult, mi se părea foarte tare. Aveam22 de ani, iar primul salariu de pe cartea de muncă a fost de 450.000 de lei vechi. 1999. Câţiva ani am sărbătorit şi eu alături de colegii de acolo finalurile de iulie, când Radio Alfa adăuga câte un an în “buletin”.

Până să lucrez ca reporter la ei, când eram puşti, ascultam seara la radioul unui walkman muzică, până adormeam. Aveau o emisiune foarte tare, cu muzică italiană, dar şi altele, mai ales cu muzică veche, extraordinară. Aşa că a fost o chestie foarte tare că am reuşit să mă angajez la Radio Alfa, în 1999…

Ca să nu o mai lungesc… nu pot decât să mă bucur de încă un an alături de Radio Alfa şi să le urez să trăim cu toţii suficient ca să îi ascultăm şi când vor împlini 117 ani !

La mulţi ani, dragilor !

“Bebelusul atomic” al presei online bacauane, site-ul “Inainte !”, a implinit astazi sase luni de existenta, timp in care a reusit sa publice destule investigatii in exclusivitate. Din punctul meu de vedere, merita felicitari speciale si pentru atentia acordata evenimentelor sportive

Prin urmare, ii urez colegei mele Olimpia Filip, care a reinviat brandul “Inainte !” (pentru cine nu stie, acesta a fost primul ziar al Bacaului, in urma cu muuuulti ani), viata lunga pentru publicatia pe care a “reinventat-o” si cat mai multi cititori.

E de domeniul miracolului. Si-a adus aminte cineva si ca Bacaul a avut, odata, demult, fotbal. Este vorba de domnul Tudor Octavian, care a scris o chestie faina, despre locul 44 ocupat de campionatul nostru de fotbal. In Gazeta Sporturilor.

E pomenit undeva și Bacăul, în rând cu alte orașe moarte din punct de vedere fotbalistic. Oare primarii din ultimii ani or fi mândri de “evoluția” fotbalului local ? Să dau repede “enter”, până nu se mai înființează vreo 3-4 echipe în Bacău, de speriem de tot ligile trei, patru și șapte…

A, și ceva foarte interesant, pe BacăuSport.ro: echipa înființată de primărie, Sport Club Bacău (sau fosta Mesagerul, din liga a patra), joacă meciurile amicale în mare secret, fără să se permită accesul presei. Stupizenie mai mare e greu de găsit în fotbalul din România, după părerea mea… LOL !!!

Jurnalistul ideal – descriere dedicată tuturor colegilor adevăraţi din presa locală şi centrală

Aşa cum am promis, după jumătatea goală a paharului, văzută datorită patronilor şi şefilor cretini din presă, este timpul să vorbim şi despre jumătatea plină, adică lucrurile (sau calităţile, condiţiile) care ar putea determina un om să rămână mai mult de zece ani în acest domeniu. Să vedem. Ar fi ceva sau nu ? Cum ar fi, în realitate, angajatul ideal din presă:

Angajatul ideal trebuie:

- să iubească meseria asta din tot sufletul;

- să gândească, să proceseze, să analizeze, pentru că altfel este inutil, s-au inventat deja reportofoanele şi camerele video;

- să fie dispus la sacrificii, atunci când situaţia o cere, fără să fie împins de la spate de şefi;

- să fie inteligent, ca să nu se lase prostit de interlocutori, gen oameni politici;

- să îşi poată impune punctul de vedere în faţa şefilor, în legătură cu un subiect, atunci când cunoaşte bine acel subiect;

- să fie capabil să conducă cu 140 la oră ca să prindă un eveniment, dar fără să intre în şanţ cu maşina;

- să stăpânească, la un nivel acceptabil, şi tehnici care nu sunt neapărat în fişa postului său;

- să rămână “cu ochii deschişi” şi atunci când nu mai este în timpul orelor de program, pentru că un subiect sau un eveniment poate să apară oriunde şi oricând;

- să îşi ajute colegii şi şefii atunci când aceştia sunt în “pană de idei” şi să construiască subiecte;

- să nu facă compromisuri şi să fie echidistant;

- să cunoască la un nivel cât mai apopiat de perfecţiune limba română;

- să nu îi afecteze munca situaţii precumcondiţii meteo extreme, agresiuni din partea unor personaje despre care scrie sau apartenenţa politică a patronului (pe cât posibil);

- să nu îşi ţină niciodată telefonul închis;

- să nu îşi divulge sursele, nici măcar în situaţii dificile, pentru că riscă să piardă încrederea lor; Citeşte tot articolul

Angajatul “ideal”

Hm…m-am gândit să fac portretul angajatului ideal din presă. Ideal pentru patronii și șefii cretini. Nu pentru ăia inteligenți (tot mai puțini, din păcate, în acest domeniu). Cum voi explica și la final, e bazat în cea mai mare parte pe experiențe din ultimii 12 ani, trăite, auzite, văzute, aflate, mai ales din trecut. Pentru că prezentul nu poate fi decât un punct de plecare foarte bun pentru viitor, iar în prezent totul este minunat și frumos. Așa gândesc eu, optimistul. Deci. Angajatul ideal al unui patron de presă trebuie:
- să nu aibă niciun interes pentru viața personală, familie și mizerii din astea, care i-ar putea afecta randamentul;
- să nu contrazică niciodată șeful, nici măcar la cretinisme evidente ;
- să aibă o atitudine de sclav 24 din 24 și să nu gândească prea mult ;
- să cunoască limba română la nivelul clasei a cincea ;
- să nu aibă păreri personale în legătură cu ceea ce trebuie să facă;
- să posede permis de conducere, mașină personală și să o folosească non-stop la deplasările de serviciu;
- să facă documentare, să facă fotografii de nivel de fotoreporter profesionist, chiar dacă nu are pregătire în acest domeniu, să fie șofer, ziarist, femeie de serviciu, să aibă cunoștințe solide IT, eventual să fie și agent de publicitate, dar să accepte să facă toate astea pentru un salariu de șofer de autobuz (valabil mai ales în presa locală).
- să accepte fără comentarii crizele de isterie ale șefilor (obicei specific mai ales șefilor-femei, mai ales dacă sunt cretine din naștere și au probleme cu nervii) Citeşte tot articolul

Am găsit pe gsp.ro două articole care mi-au plăcut. Unul este despre Victor Hănescu şi izbucnirea lui de la Wimbledon, iar celălalt, despre jucătorul argentinian de fotbal Martin Palermo.

Iar în Adevărul, Nicolae Manolescu a scris minunat despre fotbal, pe care uneori îl trăim prea mult ca pe o chestiune de viață și de moarte, uitând să acceptăm că și înfrângerile fac parte din viață, iar un joc rămâne ceea ce este, adică un joc.

Cică asta ar fi noua siglă a OTV-ului… E de aici.

De mâine, redacţia Adevărul de Seară Bacău va avea un nou membru, în persoana Olimpiei Filip, fostul redactor-şef al săptămânalului Observator de Bacău. Noutatea nu poate decât să mă bucure şi cred că e o veste bună şi pentru cititorii noştri. Aşa că, din postura de blogger, dar şi din cea de coleg de redacţie, îi urez Olimpiei “Bun venit” şi la cât mai multe materiale bune pe print şi web !
UPDATE: Olimpia este și noul coordonator al redacției, după ce această funcție a fost ocupată în ultima perioadă de Cezara Duță și apoi de Daniela Pilat.

Realitatea TV Bacau împlineste astazi un an de existenta. Le urez sa ajunga si la 101 ani si sa ramana acelasi punct de reper in randul televiziunilor locale. Am avut ocazia sa ii cunosc putin pe cei de acolo, timp de aproape o luna, si stiu ca sunt oameni care incearca sa isi faca meseria cat mai bine si sa produca un jurnal de stiri de calitate. Daca reusesc sau nu de fiecare data, asta ramane la aprecierea telespectatorilor. Iata si comunicatul celor de la Realitatea TV Bacau:

UN AN DE REALITATEA TV BACĂU

Realitatea TV Bacău împlineste pe 29 mai 2010 un an de existenţă.

Prima staţie locală a unei televiziuni naţionale, Realitatea TV Bacău a adus băcăuanilor dar şi întregii ţări, prin transmisiunile în direct, un plus de informaţie. Aşa cum ne-am propus din prima zi, ne-am poziţionat pe piaţa media din Bacău ca televiziune comunitară. Am încercat întotdeauna să venim în sprijinul societăţii şi să aducem primii informaţia mai aproape de cetăţeni.

“Împreună am schimbat peisajul jurnalistic băcăuan cu ştiri de ultimă oră şi analize consistente ale informaţiilor la zi. Realitatea TV Bacău a fost, zi de zi, gazda dezbaterilor de maxim interes şi actualitate. Alături de echipa noastră, i-am avut pe colegii de la Realitatea TV Bucureşti dar şi pe cei din staţiile locale RTV din ţară” declară directorul staţiei RTV Bacău Mihaela Druică. Citeşte tot articolul

S-a scris despre asta, au apărut pe internet şi imagini, nu le mai pun şi eu, pentru că mi-e silă. O echipă de filmare de la Realitatea TV Bacău a fost agresată de un nene care cică ar conduce o asociaţie de proprietari, cu un salariu nesimţit. Nu e singurul, asociaţiile de proprietari sunt un fel de state independente, unde câte un boşorog sau, după caz, un escroc mai tinerel a reuşit să se îmbogăţească învârtind banii celor care îşi plătesc întreţinerea. Salarii mari, bani dispăruţi misterios prin tot felul de conturi, datorii imense la furnizori, toate astea sunt prezente la multe asociaţii din Bacău. Din păcate, poliţia nu îşi face treaba în acest domeniu şi îi lasă pe escroci să îşi facă de cap.

Iar în cazul istericului de la asociaţia 91 din Bacău,  care a atacat o echipă de televiziune, am o singură întrebare: de ce mai este în libertate ? Poate ataca, oricând, pe oricine. După gratii cu el, să se mai răcorească…

La sport.ro se difuzează, din când în când, un concurs amuzant, de pe la japonezi, Takeshi’s Castle sau aşa ceva. Evident, fiind japonezi, se joacă, iar probele sunt simpatice. Indiferent că sunt oameni în toată firea sau copii, participanţii se amuză teribil când cad cu nasul în noroi, când sunt bombardaţi cu mingi uriaşe pe un pod îngust, când îi aleargă “monştri” prin labirint şi tot aşa. E drăguţ, mai ales dacă nu e altceva la televizor şi cred că ar fi amuzant să şi participi la aşa ceva, pentru relaxare.

Din păcate, la Sport.ro concursul este comentat în română de doi băieţi care transformă totul în glume proaste, vulgaritate fără rost, se transformă în imitatori ai lui Gigi Becali la orice fază (ăăă…de ce ?), râd aiurea nu pentru că i-ar amuza fazele de acolo, ci la propriile lor comentarii de un nivel jenant, cu glume de manelişti. Nişte copii purtaţi în spate de taţi încercau să prindă cu gura gogoşile agăţate cu nişte sfori, iar unul din “spiritualii de serviciu” a găsit de cuviinţă să dea drumul unei imbecilităţi: “Învaţă de mici să o ia în gură “”. Amuzant foc…  La câteva faze distanţă, bagă omul şi o exclamaţie: “Ce şi-a rupt ăla muflonu’”, după ce un concurent a căzut cu faţa în apă. “Cei care nu au luat-o în gură o iau în mână”, a fost singura concluzie inteligentă pe care au fost în stare cele două “genii” să o tragă după încheierea probei cu gogoaşa. Sau aşa ceva… Şi multe alte comentarii jenante. Şi nepotrivite în contextul respectiv. Zici că au scăpat la microfon doi băieţi de cartier, fără multă educaţie şi cu un simţ al umorului îndoielnic, dublat de o vulgaritate enervantă. Citeşte tot articolul

Astăzi se sărbătoreşte (mă rog, e mult spus) Ziua Internaţională a Libertăţii Presei. România e pe locul 88 în lume la capitolul “Libertatea presei”. Se putea şi mai rău. Dar este muuult loc de mai bine. Asta nu înseamnă că va fi mai bine. Oricum, un sincer “La mulţi ani !” tuturor colegilor din presa de limbă română. Citeşte tot articolul

Să mai spună cineva că jurnaliştii nu au posibilităţi să se remarce ! Pe 29 aprilie vor avea loc două evenimente dedicate Zilei Internaţionale a Dansului: un spectacol artistic şi Cupa Presei la dans. Mai multe informaţii, în comunicatul primit de la organizatorul George Săcăleanu. Iată-l: Citeşte tot articolul