Reporter Liber

Soţii Hormuz lucrează de trei ani în oraşul norvegian Bergen. “Lucrează” este, de fapt, un cuvânt neportivit, deoarece modul în care cei doi fac bani nu are nimic în comun cu munca. În schimb, nu este nici ilegal. Nu în Norvegia. Adriana Hormuz are 47 de ani şi cerşeşte în staţiile din Bergen. În acelaşi oraş, dar într-un parc, produce banii capul familiei, Marinel Hormuz, de 48 de ani. Bărbatul cântă la un clavecin de jucărie. O televiziune naţională din Norvegia a trimis în săptămâna 23 – 27 august 2010 o echipă de ştiri în judeţul Bacău, ca să vadă unde se duc banii daţi de norvegienii miloşi. Şi să îi cunoască mai bine pe romii de la noi. Au reuşit.

“Let’s try here”, îi spun lui Per Kristian, reporterul de 52 de ani care a lucrat, printre altele, în Irak, Libia, Indonezia (la tsunami), China, India şi alte colţuri de lume. Acum a ajuns şi în România, încercând să găsească familia Hormuz din satul Valea Seacă, judeţul Bacău. Kåre, colegul său, un om tot cu vreo 30 şi ceva de ani de presă la activ, are camera pregătită, în caz că dăm măcar de oameni care să-i cunoască sau să fie rude cu ai lui Hormuz. Primul om întrebat ne arată o uliţă prăfuită din apropiere şi parchez în zonă. Cobor primul, bat la poartă ca să atrag atenţia bărbatului care stă pe un scaun şi se uită atent la un televizor. “Familia Hormuz ?”. “Da, eu sunt”, îmi răspunde omul, apoi faţa i se luminează într-un zâmbet larg, pe fondul unei uimiri spectaculoase: “Beeergeeeeeen !!!”. Apăruse în spatele meu Per Kristian, reporterul, iar Marinel Hormuz, care dăduse interviuri şi la Bergen, l-a recunoscut într-o secundă. Apare şi Kåre, porneşte camera, apar şi o droaie de puradei gălăgioşi Citeşte tot articolul

Timp de două zile nu vor fi noutăţi vor fi mai puţine noutăţi pe blogul “Reporter Liber”, deoarece sunt într-o mică excursie în capitală. Bucureştiul este cum îl ştiţi, nimic nou. Se lucrează “intens” pe Bulevardul Aviatorilor. Pe Calea Victoriei mişună cerşetoare şi prostituate (ultimele erau prezente şi pe la ora 16, şi la 1 noaptea. Mi se pare mult pentru zona respectivă), parcările fără plată sunt ocupate de bruneţi care cer taxă de protecţie pentru maşină, că aşa vor ei.

Dacă aveţi chef de un hotel de cinci stele, recomand cu căldură Radisson Blu, care are, printre altele, piscină exterioară, dar şi un complex spa-piscină-saună, la etajul unu. Cu “World Class” în denumirea oficială. Două telefoane în cameră şi unul în baie, Al Jazeera şi alte 50 de canale la televizor (plus In-Room Cinema pentru cine doreşte, dar cu o taxă suplimentară de 50 lei). Nu neapărat utile la ceva, că la hotel nu stai ca să te uiţi la tv, dar sunt şi ele acolo…

Şase lifturi, camere decorate cu bun-gust şi personal ireproşabil. Adică lucruri normale pentru un hotel de cinci stele. Drăguţ. Chiar pot spun că se ridică cel puţin la nivelul hotelului de 4 stele de la Veneţia la care am stat în luna de miere de anul trecut. Doar că acolo nu te luau în primire la ieşire ţiganii şi prostituatele.

Duminica traficul în Bucureşti este o plăcere, mergi liniştit cu 110 pe prima sau a doua bandă şi admiri bolizii care trec pe a treia cu 150 la oră Citeşte tot articolul

Dacă aş avea nevoie de serviciile unei firme de pază, protecţie, securitate şi alte alea aş apela cu mare încredere la Microenerg Security. Motivul este simplu. Sunt sigur că au cei mai odihniţi şi relaxaţi agenţi dintre toate firmele de pază din Bacău. În ultimele luni am văzut de nenumărate ori agenţi Microenerg Security dormind în maşinile de serviciu sau pur şi simplu moţăind fericiţi. Nu spun că ar fi ceva rău, poate face parte din programul obligatoriu. Nu mă bag unde nu-mi fierbe oala. Şi-s chiar simpatici în felul lor, cum dorm ei în maşini. Unul din ei, săracul, dormea, acum vreo săptămână, pe la ora 16, într-un Logan parcat pe lângă stadion, cu scaunul dat pe spate. Imaginaţi-vă că bietul om nu pornise nici măcar aerul condiionat şi transpira în somn, pe canicula de zilele trecute. Cine ştie,poate chiar visa urât. Eu i-aş da un spor de stres şi de disconfort, nu e uşor deloc să dormi într-o maşină. Alt loc preferat pentru odihnă este lângă Prefectură, dar acolo nu i-am văzut dormind,trebuie să recunosc. Acum câteva zile, alţi doi (cei din foto) abia au reuşit să găsească un loc la umbră, pe spaţiul verde de lângă restaurantul Cascada. Şi nici măcar nu dormeau, ci urmăreau situaţia operativă. De aceea le-am şi protejat identitatea şi am acoperit numărul maşinii. Nu vreau să ajut posibilii infractori, în lupta cu forţele binelui. Citeşte tot articolul

Azi, ora 13, la Gara din Bacău.

Termometrul maşinii a indicat astăzi valori de-a dreptul fierbinţi. Afară, bineînţeles. Fără aer condiţionat m-aş fi copt în maşină…

Ora 13:55

A atins şi 40 de grade, pe la ora 14:55, dar conduceam şi nu am mai avut chef să imortalizez momentul. Ceva îmi spune că voi avea ocazia şi cu temperaturi mai ridicate, în această vară…

O mostră de înţelepciune, din clasici. E vorba despre mişeii care sunt “mânioşi” tot timpul. Sună cunoscut ?

“Mânia-n oamenii cei buni

Se naşte moartă, se topeşte;

În cei cuminţi un ceas trăieşte,

În semidocţi trăieşte luni,

Trei ani în proştii cei din gloată,

Iar în mişei, viaţa toată !”

(Mahābhārata. Traducere: George Coşbuc)

Zilele astea mă simt fericit. Probabil datorită puţinelor persoane care îmi sunt dragi şi mă fac să mă simt aşa.

Important e că asta este starea de spirit şi că, dacă există puţină voinţă, asta poate fi starea de spirit a oricui în 99,9 la sută din timp. Doar 99,9. Trebuie să recunosc că, în restul de 0,1 la sută, e posibil să fiu nefericit. Sau cel puţin să mi se pară că sunt. Din cauza proştilor care mă încurcă uneori în trafic, atâta tot Că alte motive serioase nu prea există, dacă stau să mă gândesc … serios. O fi doar noroc, o fi ceea ce merit, nu ştiu. E complicat să analizezi amănunţit chestiile astea… Concluzia: viaţa nu e doar frumoasă. E minunată !

Şi acum, muzica !

Asculta mai multe audio Divertisment

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Şi una mai de-a noastră…

Asculta mai multe audio Muzica

Aseară a fost, pentru a “n”-a oară, filmul ăla cu cometele care vin spre Pământ. “Impact distrugător” sau așa ceva. Seamănă binișor cu “Armaggedon”. “2012″ un pic mai vechi și mai rudimentare. Toate trei, baza, probabil, a viitorului film “2020″ sau “2112″. Bune filme. Omul de știință – eventual retras sau certat cu Guvernul – află de “comeată”, președintele USA îl invită să negocieze, fata îndrăgostită de el crede că nu-l mai vede, copchiii cu prima nevastă fug ca șobolăneii care încotro și trebuie adunați de erou și prietenii săi, comeata înaintează încet, dar sigur, eroii (de toate națiile, adunați în jurul americanilor) trag în ea cu praștia, tunul sau satelitul nucelar, whatever, misiunea reușește în ultima fracțiune de secundă, o parte din apocalipsă se produce, mor unii, scapă alții, lumea trece la reconstrucție, aia se mărită cu eroul pentru a șasea oară, plozii lor chirăie fericiți, The End. Happy end. Dacă-i făcut în 2010, apar și niște nave faine, plus efecte de mare …efect. Cam la fel toate, dar câte scenarii diferite de impact al unui asteroid cu Terra pot imagina oamenii ?

Problema nu sunt filmele, ci faptul că un asemenea scenariu este, totuși, posibil. Așa că ar fi interesant să știm că vine asteroidul ăla mare, nenea amerecanu’ nu l-a nimerit cu bombardeaua nucleară și că e The End. Nu film, ci realitate. Am avea puterea să trăim frumos ultimele zile, ore, minute ? Să nu dăm foc, să nu omorâm, să nu ne înjurăm zeii, soarta și oamenii din jur ? Citeşte tot articolul

Nicolas Cage ar fi mărturist că s-a drogat…alături de un motan. Mai multe detalii, pe site-ul Antenei 3. Tare !

A venit Circul Pironkov în oraș. I-am căutat dimineață pe soții Pironkov, despre care știam din presa din alte orașe că patronează circul, însă am aflat că acesta a fost cumpărat de Cornel Mărăcineanu, care este noul director. Până pe 25 iulie, circul va da reprezentații în fiecare seară (în general, de la ora 19), iar biletele costă 20 de lei pentru copii și 25 lei pentru adulți. Din program: jonglerii, acrobații, momente comice, dar și dresură de lame, cămile, câini, porumbei și ponei. Circul e instalat în spațiul dintre Sala Sporturilor, Bazinul de Înot și Sala de Atletism.
Nu voi merge, pentru că spectacolele de circ nu mă încântă. Nu mă încântă nici faptul că niște animale sunt ținute în cuști, plimbate mii de kilometri cu camionul, puse să alerge în cerc sau să facă tot felul de giumbușlucuri, pentru ca niște oameni să își poată câștiga traiul. Nu e o crimă, dar nici nu e ceva Citeşte tot articolul

Azi mergeam cu mașina prin centru, când am observat aglomerație și trafic dirijat de polițiști. Am ajuns la locul respectiv și, ce să vezi… accident comis de un domn cu o mașină inscripționată “Romtelecom”. Coincidență ! Îmi începusem ziua scriind pe blog câteva rânduri despre traficul nesănătos din orașul nostru. Iată ce s-a întâmplat.

Accidentul s-a petrecut în jurul orei 13,30, iar un echipaj al Serviciului de Ambulanță a ajuns la cinci minute după ce trecătorii au sunat la 112. Zeci de curioși s-au adunat la locul accidentului, dând de lucru polițiștilor care încercau să păstreze ordinea. Poliția Rutieră a început cercetările și a audiat martorii. Șoferul neatent era afectat de incident, însă a povestit cum s-a întâmplat totul. “Mergeam pe prima bandă, dinspre stadion spre statuia lui Ștefan cel Mare. Am văzut-o pe doamna, că stătea pe trotuar, vorbea cu cineva de pe partea opusă, a făcut semne din mână și a sărit brusc în fața mașini mele. Am frânat cât am putut de repede, dar tot am lovit-o. Sper să nu fie rănită foarte grav”, a declarat Citeşte tot articolul

Ne-am mutat. De la o adresă la alta. Și am solicitat și mutarea abonamentului de internet care e la RCS & RDS. Știu, e o eroare uriașă, dar problema e că nici alții nu stau foarte bine la capitolul servicii. Au venit băieții la noua adresă, au făcut internetul să meargă, dar de vreo trei zile, internet lipsă. Fiind plecați din localitate am sesizat abia astăzi defecțiunea. Sigur că nu s-a putut face acest lucru la numerele de telefon lăsate de cei de la firmă, pentru că nu funcționau. Așa că s-a făcut prin deplasare la sediul RCS & RDS din Bacău.

Motivul defecțiunii ? Aaaa…păi e simplu de tot, dacă nu l-ați ghicit. După schimbarea adresei, cei de la firma de internet au anulat unul dintre conturi, tăind furnizarea internetului. Numai că nu au anulat vechiul cont, de la vechea adresă, ci pe cel nou, abia înființat. Probabil era extrem de dificil să aleagă corect între cele două adrese, cea veche și cea nouă.

RCS & RDS… Cu asta am spus totul !

Optimismul autorităților dinaintea nopții trecute a cam fost dat peste cap în această dimineață. Cel puțin 50 de gospodării erau inundate, iar mulți oameni acuzau autoritățile locale de incompetență. Ziua se anunță grea la Săucești, unde digurile făcute în ultimele două zile au cam cedat în fața Siretului tot mai mare, care a intrat până la urmă în curțile și casele oamenilor. Iată câteva fotografii de azi dimineață, de acolo:

Ştiţi ziarul Primăriei ? Ca să nu apară confuzii cu vreun cotidian local, fac din start precizarea că este vorba de Mesagerul, fiţuica teoretic gratuită, realizată, din câte ştiu, din banii noştri ai contribuabililor. Pentru trâmbiţarea “măreţelor realizări” ale administraţiei oraşului. Ziar e mult spus. Ei, oricum, asta nu ar fi o problemă. Campanie electorală este tot timpul, iar cu banii mei şi-ai altor contribuabili s-au făcut de-a lungul anilor şi lucruri mult mai rele decât o fiţuică inutilă. Să fie primit !

Ce mă deranjează însă este faptul că uneori aceste fiţuici sunt distribuite necivilizat. Asta ca să folosesc un cuvânt…civilizat. În blocurile de pe strada Bicaz, zilele trecute, fiţuicile nu au fost puse în cutiile poştale, ci au fost aruncate pe preşurile de la uşile apartamentelor. Eu bănuiesc că nu au făcut treaba asta aşa, de capul lor, pentru că e mai multă muncă să pui câte un ziar de la primul la ultimul etaj în faţa uşii, decât să le aşezi civilizat în cutiile poştale aflate la parter. Deci aşa a fost ordinul.

Acum, eu nu neg faptul că fiţuica Mesagerul a fost pusă chiar acolo ar fi trebuit, adică drept preş de şters încălţările. Citeşte tot articolul

Cică asta ar fi noua siglă a OTV-ului… E de aici.

Am primit o leapșă de la Kristofer: cu cine țin la World Cup. De obicei nu mă interesează fazele cu leapșa, însă, fiind vorba de fotbal, fac o excepție.

Țin cu cine am ținut la toate turneele finale pe care mi le amintesc, de prin 1986 încoace. Ce-i drept, în 1986 am văzut doar finala (RFG – Argentina), cred că pe un post rusesc, cu antenă specială pentru așa ceva. Pe la Aviație, dacă îmi mai aduc bine aminte, că aveam 9 anișori…

BRAZILIA. În mașină am steagul cu Ordem e progresso (bine-ar fi să avem și noi așa ceva pe drapel și în minte), în dulap două tricouri auri-verde și țin cu brazilienii și când câștigă, și când pierd. Brazilia înseamnă spectacol, bucuria de-a juca fotbal, jucători care reușesc, parcă jucându-se, faze pe care nici computerul nu le poate imita…Și suporteri frumoși !

Din Europa mi-a plăcut mereu jocul Olandei și văd că portocala mecanică nu dezamăgește nici în Africa de Sud. Cel puțin până acum.

Și chiar dacă sunt cu brazilienii, trebuie să recunosc că Argentina are o echipă frumoasă. Din punctul meu de vedere, semifinalele pot să nu se mai joace, că nu mă interesează cine ar fi a patra echipă calificată acolo. Să se facă un turneu final de trei echipe, Brazilia, Olanda, Argentina, și să câștige cei mai buni: adică băieții în galben și verde, crescuți la Copacabana, Rio, Bahia, Sao Paulo și alte asemenea locuri minunate…

Dau și eu leapșa mai departe, cui vrea să răspundă la ea

Ştefan Iancu: „Orice meserie făcută cu plăcere devine artă”

Unul din cei mai apreciaţi frizeri din oraş face această meserie de peste 45 de ani. Lucrează la frizeria de la Narcisa, unde mă tund de când eram copil…

Ştefan Iancu a intrat pentru prima dată într-o frizerie în 1964, ca ucenic, iar acum este şef de unitate la frizeria de pe Calea Republicii din Bacău.

Ucenicia, altfel decât în zilele noastre

La 16 ani, Ştefan Iancu a fost îndrumat de tatăl său căte meserie de frizer. „Tata a practicat această meserie în armată, în timpul războiului şi mi-a transmis interesul pentru ea. După şcoala elementară, am făcut doi ani de ucenicie la locul de muncă. Este mare diferenţă între ucenicia de atunci şi cea de acum. Eram şi femeie de servici, făceam şi comisioane pentru frizeri, dimineaţa la 5,30 şi seara făceam curăţenie. Prindeam şi meserie, pentru că uneori, dacă ajungeam primul, veneau clienţi care voiau să fie tunşi sau bărbieriţi. Veneau şi de la mine, din Ţibăneşti, rude şi cunoştinţe, aşa am învăţat meserie”, povesteşte frizerul care a tuns mii de băcăuani.  Ştefan Iancu a avut, însă, ocazia să practice şi o altă meserie, cea de sudor. În 1969 a absolvit o şcoală la Nicolina (judeţul Iaşi), după care a primit un loc de muncă la Electromontaj Bacău. „Aşa am ajuns aici, însă am lucrat ca sudor doar trei ani, după care am plecat în armată, la Bucureşti. Acolo am reluat activitatea de frizer, iar când m-am întors în Bacău, tot frizerie mi-am dorit să fac şi m-am angajat la Cooperativa Muncă şi Artă”. Traseul profesional a avut apoi mai multe etape: Citeşte tot articolul

(notă: nu dați click pe titlul acestei postări – Există vreo explicație ?… – deoarece dă o eroare a cărei cauză nu o cunosc și nici nu mi se pare importantă.)

Azi dimineață au murit trei tineri, într-un accident petrecut în județul Iași, după ce o mașină a fost lovită în plin de un tren. Am găsit știrea pe site-ul ProTV și mi-au atras atenția câteva comentarii, conform cărora una dintre victime, aflată deja într-un sac pentru cadavre, ar fi mișcat un picior. Am urmărit din nou imaginile și așa pare că ar fi. Nu trag concluzii, pentru că mișcarea are loc chiar la marginea de jos a cadrului video, imediat deasupra titrei, însă nu știu care este explicația. Probabil există și o explicație…
De văzut momentul 01:16 din imaginile difuzate de Pro.

Din cauza lipsei chefului de scris, pe blog este pauză în acest weekend. Revin luni, dacă nu cumva reapare cheful până atunci

Și o precizare: Kia Picanto despre care am scris aici nu mai este de vânzare, deoarece și-a găsit un nou proprietar.

Un comunicat primit de la Inima Bacăului, despre o iniţiativă interesantă:

“Piațeta Casei de Cultură  Bacău se va transforma într-o mare sală de lectură, sâmbătă, 5 iunie 2010, de la ora 14 la ora 15. Vino să citim împreună și poți să faci parte din povestea cu cărți și oameni care a cuprins toată țara!

Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.

Pentru Bacău este o premieră. Proiectul s-a bucurat de un real succes în orașe ca București, Tg. Mureș, Cluj, Brașov, Satu Mare, Chișinău, Sibiu etc. și continuă  să se raspândească.

Campania este organizată  de Inima Bacaului, iniţiată de voluntarii Civika şi face parte dintr-un demers de îmblânzire a spaţiilor publice prin crearea de poveşti. Inima Bacăului a amplasat deja cutii pentru donat cărți la Biblioteca Județeană „C. Sturdza”, în librăriile Alexandria și în instituții de învățământ. Alte detalii mai gasiți pe www.bacau.orasulciteste.ro “.