Reporter Liber

Crucea Roşie Bacău are primele trei echipaje de paramedici pregătiţi să intervină în caz de dezastru. Iată şi comunicatul oficial primit de la filiala Bacău a Societăţii de Cruce Roşie:

“Din iniţiativa Comitetului Judeţean al Crucii Roşii Bacău, a fost organizat pentru prima dată, în anul 1962, concursul de educaţie pentru sănătate şi acordarea primului ajutor “Sanitarii Pricepuţi”, care a devenit o tradiţie de 48 de ani, în cadrul activităţilor Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din Romănia. În prezent, Crucea Roşie Bacău continuă să inoveze în domeniul primului ajutor calificat dând startul unei noi provocări: FORMAREA ECHIPAJELOR DE PARAMEDICI.
Conform strategiei de dezvoltare a activităţii pentru anul 2010, în cadrul şedinţei Comitetului Judeţean, de la începutul a.c. s-a hotărît profesionalizarea Detaşamentului de Intervenţie în Situaţii de Urgenţă a Crucii Roşii Bacău. Citeşte tot articolul

“Maşina de presă” s-a încheiat. Comentarii se mai pot face multe, şi pozitive, şi negative, dar cred că mi-am spus părerea în articolul anterior. E bine că s-a organizat o asemenea manifestare şi în Bacău. Mai jos, un filmuleţ cu o parte din demonstraţia făcută de pilotul oneştean la volanul unui Clio RS.

Şi o mică galerie foto: Citeşte tot articolul

Astăzi, în a doua zi a festivalului Maşina de presă, jurnaliştii înscrişi au chinuit paisprezece vehicule din categoria “SUV”. Au fost şi off-road-uri adevărate şi urbane, şi mixte. Mie mi-au plăcut cel mai mult Range Rover Sport şi Mitsubishi Pajero, dar şi L 200, iar printre surprizele plăcute aş enumera Dacia Duster şi Skoda Yeti, ţinând cont şi de preţ. Nici Nissan Murano nu e rău deloc. În aceeaşi zi am condus şi Skodele (Fabia, Superb şi Octavia). Plus Audi A 3 şi Volkswagen Polo.

Seara mi-a adus un binemeritat masaj din partea Mercedesului S Klasse absolut minunat pe care l-am condus înceeeeet, ca să prelungesc la maxim plăcerea de a trăi pentru câteva momente într-o lume cu totul diferită de cea a maşinilor “normale”.

Mi-au rămas nouă maşini de testat duminică. Nu doar maşinile primesc note, ci şi noi, jurnaliştii. Primii cinci se vor califica în finală, unde vor participa la probe, cred, de îndemânare. Sau aşa ceva. Oricum, tot probe cu volanul în mână. Lupta este echilibrată, oricine poate să se califice.

Soţii Hormuz lucrează de trei ani în oraşul norvegian Bergen. “Lucrează” este, de fapt, un cuvânt neportivit, deoarece modul în care cei doi fac bani nu are nimic în comun cu munca. În schimb, nu este nici ilegal. Nu în Norvegia. Adriana Hormuz are 47 de ani şi cerşeşte în staţiile din Bergen. În acelaşi oraş, dar într-un parc, produce banii capul familiei, Marinel Hormuz, de 48 de ani. Bărbatul cântă la un clavecin de jucărie. O televiziune naţională din Norvegia a trimis în săptămâna 23 – 27 august 2010 o echipă de ştiri în judeţul Bacău, ca să vadă unde se duc banii daţi de norvegienii miloşi. Şi să îi cunoască mai bine pe romii de la noi. Au reuşit.

“Let’s try here”, îi spun lui Per Kristian, reporterul de 52 de ani care a lucrat, printre altele, în Irak, Libia, Indonezia (la tsunami), China, India şi alte colţuri de lume. Acum a ajuns şi în România, încercând să găsească familia Hormuz din satul Valea Seacă, judeţul Bacău. Kåre, colegul său, un om tot cu vreo 30 şi ceva de ani de presă la activ, are camera pregătită, în caz că dăm măcar de oameni care să-i cunoască sau să fie rude cu ai lui Hormuz. Primul om întrebat ne arată o uliţă prăfuită din apropiere şi parchez în zonă. Cobor primul, bat la poartă ca să atrag atenţia bărbatului care stă pe un scaun şi se uită atent la un televizor. “Familia Hormuz ?”. “Da, eu sunt”, îmi răspunde omul, apoi faţa i se luminează într-un zâmbet larg, pe fondul unei uimiri spectaculoase: “Beeergeeeeeen !!!”. Apăruse în spatele meu Per Kristian, reporterul, iar Marinel Hormuz, care dăduse interviuri şi la Bergen, l-a recunoscut într-o secundă. Apare şi Kåre, porneşte camera, apar şi o droaie de puradei gălăgioşi Citeşte tot articolul

De astăzi sunt reporter al televiziunii Realitatea TV Bacău. Cu alte cuvinte, m-am întors la prima “iubire”, televiziunea, pe care am cunoscut-o în 1998, când m-am angajat la TV Symbol. Erau vremuri frumoase, în care, ca începător ce eram, am avut de învăţat de la profesionişti ca Lili Adochiţei, Daniel Ciorcilă, Costinela Breahnă, Mirela Romaneţ şi mulţi alţii. Dintre care unii au rămas în presă, iar alţii sunt prin străinătate sau lucrează în alte domenii. Le mulţumesc colegilor de la RTV Bacău pentru primire şi vă invit să urmăriţi jurnalele de ştiri ale Realităţii TV !

Două sute de jandarmi ai Grupării Mobile Bacău vor asigura măsurile de ordine şi siguranţă la meciul România – Albania, programat vineri, de la ora 21.00, la Piatra Neamţ.
Iată comunicatul complet primit de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău:

“În ziua de vineri, 3 septembrie 2010 , începând cu ora 21.00 pe stadionul „Ceahlăul” din municipiul Piatra Neamţ, se va disputa meciul de fotbal dintre selecţionatele României şi Albaniei, competiţie sportivă organizată de către Federaţia Română de Fotbal. Premergător acestei partide , pe timpul desfăşurării şi după terminare efective de jandarmi din cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Bacău (aproximativ 200 de jandarmi) vor organiza şi desfăşura misiuni specifice independent sau în cooperare cu alte forţe implicate în desfăşurarea acestei competiţii fără probleme deosebite. Pentru o mai bună coordonare a activităţilor , în ziua de joi, 2 septembrie 2010, se va desfăşura o şedinţă de cooperare la sediul stadionului Ceahlăul din municipiul Piatra Neamţ – şedinţă la care vor participa reprezentanţii tuturor structurilor implicate în acţiunea de asigurare a ordinii publice pe timpul meciului de fotbal. Citeşte tot articolul

În această săptămână am avut ocazia să îi cunosc mai bine pe unii dintre ţiganii / romii din judeţul Bacău. Aşa cum sunt în realitate, aşa cum vor să arate în ochii unui jurnalist român sau norvegian, aşa cum vor să arate în ochii românilor sau ai altor romi. Pur şi simplu oameni înainte de toate. Să vizitezi timp de o săptămână, timp de 10-12 ore pe zi, împreună cu doi jurnalişti norvegieni, comunităţi de romi de tot felul, este o experienţă fantastică. Înveţi multe, afli multe, descoperi multe. Iar contrastele sunt uriaşe. Am stat de vorbă cu romi care vorbesc engleza, franceza sau norvegiana, care şi-au deschis afaceri în străinătate, care sunt educaţi. Am stat de vorbă cu romi care cerşesc pe străzile oraşelor norvegiene sau italiene, cu oameni care şi-au ridicat o casă din banii făcuţi cu cerşetoria sau din cântatul pe străzi.
Am stat de vorbă cu ţigani care ne vedeau ca pe un fel de bancomate mobile şi care s-au purtat ca nişte sălbatici. Şi-ar fi dat şi copiii pentru o bancnotă de 50 de lei. Doar calmul, experienţa, tactul şi un demaraj sănătos cu maşina ne-au ajutat să evităm incidente neplăcute. Am stat de vorbă cu ţigani care au cântat prin toată Europa şi i-au încântat pe europeni cu talentul lor. Ţigani care au reuşit să facă o facultate şi să ocupe posturi importante în administraţie. Ţigani cărora le dau lacrimile atunci când se gândesc că semenii lor se umilesc pentru o bucată de pâine, deoarece nu li s-a dat nicio şansă în România. Oameni care au muncit o viaţă pentru copiii lor, să îi poată trimite la o facultate. Dar şi ţigani care au dat o fugă la Oslo Citeşte tot articolul

În ultima mea zi de muncă la Adevărul de Seară Bacău am avut ocazia să o cunosc pe o sportivă pe care o admir și față de care nu am suficiente cuvinte de mulțumire și apreciere pentru modul în care a reprezentat România în competițiile mondiale și europene. O discuție cu Narcisa Lecușanu, în care am descoperit că marea handbalistă este și un mare om, era modul ideal de încheiere a “sejurului” la Adevărul. Mulțumiri colegei mele Olimpia Filip (www.inainte.eu) pentru că mi-a propus să realizez un material pentru ADS cu marea noastră sportivă. Evident, mulțumiri și Narcisei Lecușanu pentru răbdarea cu care a răspuns la zecile de întrebări. Iată ce a ieșit:

Narcisa Lecușanu: “Aș vrea să văd mai mulți oameni zâmbind”

Cea mai titrată handbalistă băcăuancă, Narcisa Lecușanu, a reușit o carieră sportivă de excepție și are planuri de viitor la fel de ambițioase. La vârsta de 10 ani, Narcisa pășea pentru prima dată pe terenul de handbal, însă nu era prima din familia sa, deoarece sora sa mai mare făcuse deja pasul către acest sport. “Domnul profesor Ciocoiu Cornel, de la școala generală, m-a îndrumat către CSȘ, unde primul meu antrenor a fost regretatul Cucu Eugen. M-au încântat grupul, atmosfera, faptul că jucam handbal”, povestește cea care avea să devină, peste ani, viceampioană mondială cu echipa națională a României.
Au urmat primele cantonamente, primele competiții naționale și prima tabără de pregătire, la Alba Iulia. “În 1991 am participat la prima tabără, la care veneau și antrenori federali. Practic, atunci am simțit prima dată că aș putea ajunge la echipa națională, că aș putea să joc la un nivel înalt. Se pleca greu peste hotare, iar meciurile internaționale erau singura șansă de a vedea și alte țări”. În 1992 a obținut titlul de viceampioană națională la junioare 2, deși, ca vârstă, era junioară 3, adică mai mică decât adversarele întâlnite. Performanțele la nivel de junioare și tineret au continuat, culminând cu titlul mondial cucerit în 1993, la campionatul mondial de tineret din Brazilia.
Narcisa Lecușanu consideră că un rol important în formarea ei au avut antrenorii din perioada copilăriei. “Erau oameni cărora le păsa de copii. Indiferent pentru ce sport îi pregăteau, puneau suflet în meserie și voiau să-și vadă elevii ajunși cât mai sus. Aveau orgoliu și pasiune”. Orgoliu, pasiune și multă muncă a pus și Narcisa Lecușanu în ceea ce a făcut. Aceste lucruri, precum și talentul, au ajutat-o să aibă un palmares pentru care o pagină de ziar nu ar fi suficientă. Printre performanțele cele mai importante se numără locul 2 de la Mondialele din Rusia (2005), titlul mondial la tineret (1995), două Cupe ale Cupelor (2002 și 2007, cu Ikast și Oltchim), o finală de Champions League (cu Oltchim) și o salbă de titluri naționale : 4 în România (Oltchim) și două în Macedonia și Germania.
Plus alte performanțe, pe care Narcisa le amintește cu modestie, ca pe repere firești ale unei cariere excepționale. Nu uită că a făcut parte dintr-o generație de aur a handbalului românesc. „A fost o generație foarte bună și foarte bine așezată pe posturi. Îmi pare rău că nu am putut urca pe prima treaptă a podiumului la o Olimpiadă, la Mondiale sau Europene. Citeşte tot articolul

Asociaţia Română de Minifotbal anunţă că “începând din această vară vor demara campionate de minifotbal în alte cinci judeţe noi ale ţării: Harghita (Miercurea-Ciuc), Vrancea (Focşani), Bihor (Oradea), Suceava (Suceava) şi Ilfov (Buftea). Cu aceste noi judeţe pe harta minifotbalului, ARM îşi continuă strategia sa de promovare a minifotbalului pentru amatori în România, indiferent de vârsta practicanţilor.
În acest moment minifotbalul se bucură de cea mai mare reprezentativitate în Ardeal, unde Asociaţia Română de Minifotbal este prezentă în toate judeţele cu excepţia Bistriţiei-Năsăud. Acelaşi lucru se întâmpla şi în zona Moldovei, excepţia reprezentând-o judeţul Vaslui. Citeşte tot articolul

Vă propun să continuăm să cunoaştem oameni din Bacău, mai ales tineri. Elena Broscoi este elevă în clasa a douăsprezecea la Colegiul Naţional ”Ferdinand” din Bacău, profil matematică-informatică.

Totuşi, înclinaţiile ei sunt cu totul altele, iar marea sa pasiune este teatrul. “Mi s-a părut o activitate interesantă şi am întrebat unde pot să aflu mai multe. Am aflat de cercul de teatru de la Palatul copiilor, condus de domnul Geo Balint, l-am contactat, iar de la primele lecţii şi repetiţii am simţit că îmi place teatrul”, povesteşte Elena.

Adolescenta a rămas la cercul de teatru, iar în 2009 a participat la un festival naţional, organizat la Brăila. Acolo a obţinut mai multe premii, cel mai important fiind pentru un monolog interpretat, la finalul căruia a primit aplauze. “Chiar am intenţionat să dau la o facultate de teatru Citeşte tot articolul

Cum scriem prea rar despre oameni “obișnuiți”, voi încerca să recuperez puțin. Andrei Venghiac are 19 ani, iar marea sa pasiune este fotografia. Andrei doreşte să devină student la Universitatea de Arte, iar apoi să locuiască şi să facă fotografii la Paris.

Tânărul a absolvit clasa a douăsprezecea la Colegiul Naţional „Ferdinand” din Bacău, secţia matematică – informatică. Pasiunea pentru fotografie şi-a descoperit-o la vârsta de 16 ani, când, într-o excurse cu familia în Spania, a primit “sarcina” să imortalizeze cele mai frumoase momente ale vacanţei. A descoperit că prin fotografie se poate exprima, iar primul aparat foto cu care a lucrat a fost un Fujifilm S 5700. “Am încercat să le arăt celorlalţi cum văd eu locurile în care am fost, să introduc puţin romantism. Parisul şi Londra mi-au plăcut foarte mult”. Când vine vorba despre Paris, Andrei are numai cuvinte de laudă, dar şi planuri de viitor foarte clar stabilite. “Este oraşul meu preferat. Mi-a plăcut atmosfera de acolo, boemă, artisitcă. E plin de artişti – pictori, fotografi. Chiar m-aş vedea trăind acolo, sper ca după terminarea facultăţii să mă mut în Paris şi să lucrez acolo”, spune Andrei Venghiac.

A trecut rapid la aparate foto profesionale

Cuprins de pasiunea pentru arta fotografică, tânărul a făcut rapid saltul la un aparat DSLR, un Canon 450 D, cu care a reuşit să îşi îmbunătăţească şi mai mult rezultatele. Citeşte tot articolul

În plin centrul Bacăului avem un petic de junglă. Fără animale, dacă nu includem în această categorie beţivii care îşi fac nevoile pe spaţiul verde şi aruncă sticle goale de bere, rachiu sau alte asemenea licori inspiraţionale. Terenul este proprietate privată, iar până acum câţiva (mulţi) ani era o frumuseţe de părculeţ, cu o cişmea, bănci, alei şi felinare. Seara chiar era plăcut să merg pe-acolo. Îmi amintesc asta, dar vag. Înseamnă că sunt mulţi ani de-atunci.
Acum terenul aparţine unui proprietar privat, care a instalat o plăcuţăcu inscripţia “De vânzare” şi un număr de telefon. Am încercat să sun, dar nu a răspuns. L-aş fi întrebat de ce nu îngrijeşte deloc acel teren. La fel cum aş întreba Primăria de ce nu face nimic pentru a-l obliga pe proprietar să asigure o minimă curăţenie. Citeşte tot articolul

Dacă aş avea nevoie de serviciile unei firme de pază, protecţie, securitate şi alte alea aş apela cu mare încredere la Microenerg Security. Motivul este simplu. Sunt sigur că au cei mai odihniţi şi relaxaţi agenţi dintre toate firmele de pază din Bacău. În ultimele luni am văzut de nenumărate ori agenţi Microenerg Security dormind în maşinile de serviciu sau pur şi simplu moţăind fericiţi. Nu spun că ar fi ceva rău, poate face parte din programul obligatoriu. Nu mă bag unde nu-mi fierbe oala. Şi-s chiar simpatici în felul lor, cum dorm ei în maşini. Unul din ei, săracul, dormea, acum vreo săptămână, pe la ora 16, într-un Logan parcat pe lângă stadion, cu scaunul dat pe spate. Imaginaţi-vă că bietul om nu pornise nici măcar aerul condiionat şi transpira în somn, pe canicula de zilele trecute. Cine ştie,poate chiar visa urât. Eu i-aş da un spor de stres şi de disconfort, nu e uşor deloc să dormi într-o maşină. Alt loc preferat pentru odihnă este lângă Prefectură, dar acolo nu i-am văzut dormind,trebuie să recunosc. Acum câteva zile, alţi doi (cei din foto) abia au reuşit să găsească un loc la umbră, pe spaţiul verde de lângă restaurantul Cascada. Şi nici măcar nu dormeau, ci urmăreau situaţia operativă. De aceea le-am şi protejat identitatea şi am acoperit numărul maşinii. Nu vreau să ajut posibilii infractori, în lupta cu forţele binelui. Citeşte tot articolul

Această postare nu face neapărat obiectul unui blog de știri locale, dar, în calitate de proprietar al acestui spațiu de exprimare, consider că e mai bine să îmi informez cititorii cu privire la schimbările din viața mea profesională. În plus, sfera internetului este plină de zvonaci și răspândaci, plus alți paraziți, și prefer ca informațiile reale cu privire la mine să poată fi găsite “la sursă”.

Așadar, pe 1 septembrie 2010 voi pleca de la SC MEDIA PROMOVALORES SRL, firmă care editează ziarul Click!, unde sunt angajat în calitate de reporter la ziarele Adevărul de Seară Bacău, Adevărul, Click! și la ediția online a ziarului Adevărul. Le mulțumesc și le urez succes colegilor pe care i-am întâlnit aici, dintre care unii au plecat, iar alții vor rămâne mai departe: Ramona Burbulia, Cezara Duţă, Geta Panaite, Lili Adochiței, Daniela Pilat, Olimpia Filip, Claudiu Banea, Mihai Râmniceanu. Mulțumiri pentru colaborare și colegilor de la ADS Neamț.

Motivul principal al plecării este Citeşte tot articolul

De obicei mă plâng, pe bună dreptate, de traficul din orașul meu. Însă această dimineață a fost una de vis, din punct de vedere automobilistic. Băcăuanii mă vor înțelege cu siguranță, când le voi spune că poți să ajungi de la intersecția Narciselor cu Republicii până la hotelul Decebal în patru minute și ceva. Toate semafoarele au fost pe verde (cu excepția celui de la Policlinica veche, unde am așteptat cam 30 de secunde), strada era liberă, mașini foarte puține. Când am pornit motorul, la Radio Alfa era o melodie faină de tot, din anii 80. Începută. Când l-am oprit, ajuns aproape de Casa Modei (strada Războieni) melodia era pe terminate. Senzațional ! În zilele cu aglomerație, același drum poate să îmi ia și 15 minute. Cu ghinion maxim, 20. E drept că totul s-a întâmplat dimineață devreme: am ieșit din casă la ora 6.51 și am ajuns la serviciu la ora 6.57. Dar e minunat să ajungi la muncă, aproape de celălalt capăt al orașului, în mai puțin de 5 minute…

Ce bine ar fi dacă și în Bacău ar funcționa unda verde, la semafoare…

Între 20 și 22 august, Știinta Municipal Dedeman organizeaza Cupa Municipiului Bacău, competiție tradițională inițiată odată cu revenirea studenților în prima divizie. La turneu mai participă echipele de primă ligă HCM Constanța (campioana sezonului 2009-2010), HC Odorhei și Dinamo Rom Cri Brașov. Mai multe informații, aici.

Adevărul e că Volkswagen Sharan e o denumire lungă şi complicată. Literele alea cromate costă şi ele ceva prin târg, cred că tre’ să fie vreo 5 lei bucata. Aşa că dacă ai maşină cu nume lung şi nici nu buchiseşti foarte bine, mai bine faci ca domnul cu maşina din imagine, şi le pui cum apuci. Până la urmă, cine vrea tot înţelege corect. E fix ca la mesajele alea sublimitatoare, sau subliminele, cum s-or chema…

La televiziunile băcăuane avem şi realizatori de emisiuni cu blog/site. Mă refer în primul rând la “Deşteptarea de seară”, a lui Laurenţiu Botin, de la TV Bacău (fosta Alfa TV). Dar şi la “Prelungiri”, ziarul online de sport al lui Cătălin Cojocaru (coleg pe care eu îl văd ca pe o posibilă surpriză a ediţiei din 2010 a Cupei Presei la tenis), unde sunt abordate pe larg subiecte care au legătură cu emisiunile sportive  ale 1 TV.  Este o idee interesantă, iar uneori subiectele de pe aceste site-uri chiar sunt bune. Prin urmare, de astazi sunt si ele in lista mea de linkuri utile. Aşa că le urez bloggerilor “de pe sticlă” să aibă cât mai multe articole bune şi, evident, cât mai mulţi cititori !

Astăzi a fost adusă la Biserica Precista icoana Maicii Domnului, “cu trei mâini”. Preotul Mihai Tomozei a precizat că icoana, o replică a icoanei Panaghia Tricherousa de la muntele Athos, a fost adusă de la Mănăstirea Neamţului şi va rămâne în biserică până pe 15 august. Sute de credincioşi au venit să se închine la icoana considerată făcătoare de minuni.

Din păcate munca în presă presupune şi contactul cu evenimente macabre. Este şi cazul crimei petrecută ieri seară, în cartierul CFR. O fetiţă de 11 ani a fost omorâtă şi apoi violată de un bărbat care a mai avut probleme din cauza violenţei. Mai multe detalii, în Adevărul. Iată ce a declarat procurorul Felix Bănilă, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, după anchetarea suspectului: