Bijuteriile din argint – Simbol și Vibrație.

Simbolul este un semn, un obiect sau o imagine care reprezintă în mod convențional sau prin analogie, o ființa, o idee, un sentiment. Cunoașterea simbolisticii este vitală pentru artiști, fără simbol creația este inexpresivă și inutilă. Dialogul simbolului cu lumea reprezentativă interioară umană poate fi conștient dar și inconștient.

Sistemul valoric cultural este cel care ghidează actul creativ dar și alegerea unor obiecte de artă precum bijuteriile. Simbolul s-a transformat în timp și a avut o evoluție similară cu cea a caracterului uman, căci se naște în adțncurile psihismului. Ființele sunt în permanentă transformare, viața înseamnă transformare, totul este într-o dinamică care permite unicitatea, unicitatea la nivel mineral, vegetal, animal, uman, planetar și așa mai departe . Simbolistica formei și culorii este baza actului creativ vizual. Forma este cea care sugereazș conținutul intrinsec simbolic.

Punctul este esența spiritului divin, dupa părerea Sfântului Dionisie Araeopagitul, unul dintre grecii din Atena care l-au urmat pe sfântul Apostol Pavel. Linia dreaptă orizontală este simbolul vieții terestre, linia dreaptă verticală simbolizează viața și legătura cu divinul, linia dublă dreaptă simbolizează eternitatea, linia în asociere cu dreptunghiuri este reprezentarea rațiunii și cunoașterii, linia ușor ondulată orizontală este simbol pentru apă și purificare, spirala este reprezentativă pentru timp, spirala dublă este reprezentarea legăturii dintre viață și moarte.

Formele geometrice au simboluri cunoscute și utilizate atât în epoca modernă cât și în cele mai vechi timpuri, în toate formele de manifestare artistică vizuală. Triunghiul simbolizează stabilitatea, pătratul teluricul și cercul perfecțiunea, tetraedrul reprezintă focul, cubul – pământul, octoedrul – aerul, icosaedrul – apa, dodecaedrul-spiritul.

Simbolistica culorilor este, și ea, extrem de diferită de la o cizilizație la alta

Ca reprezentare generală, roșul simbolizeazș iubirea, vitalitatea, galbenul este culoarea intuiției, verdele este culoarea speranței și contemplației, albastrul este culoarea loialitații și a infinitului, violetul este simbol pentru uniunea dintre înțelepciune și iubire. Culoarea gemelor este cea care determină clasificarea pietrelor prețioase și semiprețioase în pietre calde (roșu, galben, violet) și pietre reci (albastru, verde, azuriu).

Simbolistica creștina a culorilor determină alegerea pietrelor pentru decorarea bisericilor și a veșmintelor preoților, cinci culori fiind canonice: albul care simbolizează puritatea, credința și lumina, roșul simbolizeazș sacrificiul, dragostea dumnezeiascș și măreția, verdele simbolizează credința, speranța și tinerețea, violetul este simbolul suferinței purificatoare, negrul este simbolul doliului, tristeții și al suferinței creștine. Albastrul nu este considerată culoare canonică dar, în ortodoxie este simbolul cerului și bunătății cerești, iar galbenul auriu simbolizează credința și blândețea.

În Țarile Romane, sensurile culorilor se transmit prin intermediul creației folclorice:

• roșul este simbol pentru dragoste, bucurie, soare și foc, negrul pentru statornicie și eternitate,
• galbenul pentru lumină, recolta, ospitalitate, verdele pentru prospețime, rodnicie, speranță,
• albastrul pentru sănătate, vitalitate și cer,
• violetul pentru stăpânire de sine, răbdare și încredere în dreptate.

Teologii au analizat pietrele Noului Ierusalim și simbolistic le-au atribuit câte o virtute: safirul semnifică sufletul, calcedonia – adevărul, smaraldul – bunătatea și caritatea, crisolitul – natura dumnezeiască, berilul – puterea suprasimțurilor și afectelor, jadul roșu -sacrificiul, ametistul – perfecțiunea . Tratate întregi au fost dedicate pietrelor și simbolurilor, cele mai elaborate fiind concepute de Giasinto Gimmo în 1730 și de Biruni (Mineralogia lui Biruni – lucrare medievală din stiința arabă). În epoca modernă, cercetătorii din diverse domenii au ajuns la concluzia că tot ceea ce există are vibrație.

Materia și manifestarea ei vibrațională a fost și este de interes științific, filozofic, religios și politic. Descifrarea ei a permis reconcilierea dintre stiință și religie, toate fiind spre folosul tuturor, căci ființa umană este un tot unitar și nu poate fi secționată în categorii analitice fără să fie afectată caracteristica sa umană. Spectrofotometria și analiza cuantică au permis elaborarea unor teorii care duc la o reinterpretare a legilor fizice.

Documente arheologice atestă fenomene vibraționale observate de pământeni la mai multe civilizații (maiașe, celtice, hinduse). Vibrația manifestă a unui mineral, a unei plante sau a unui animal se regăsește ca parte componentă în vibrația umană.

Între o ființă umană și una animală, vegetală sau minerală este o mare diferență dar sunt și aspecte comune. Frecvența emisă de cuarțul roz purificat, frecvența trandafirului ca plantă vie și a inimii sănătoase este aceeași 1,17 Hz. Frecvența iubirii este 528 Hz și are corespundent frecvența moleculei de ADN uman.

Sunt multe incantații ritualice în timpul cărora se emite această frecvență. Cunoașterea frecvențelelor este un element minor în comparație cu imensitatea fenomenelor fizice, chimice, biologice și psihoemoționale care sunt caracteristice ființei umane. Acest aspect poate fi o sursă pentru fenomenul creativ a cărei aplicabilitate creează o punte între lumea minerală externa și cea simbolică intrinsec umană .

Bijuteria tuturor veacurilor are o valoare simbolică și prin trăirea pe care o produce ființelor umane, dar și o valoare vibrațională integrată în vibrația vieții.