Pe noptiera multora dintre noi stă o carte cu semnul pus pe la pagina optzeci. A început bine, a primit o recomandare entuziastă, a fost cumpărată cu intenții serioase. Apoi a venit o săptămână plină, iar volumul a rămas acolo, tăcut, cu un fel de reproș care nu se aude, dar se simte în fiecare seară când întinzi mâna după telefon.
Întrebarea de la care pornim este simplă și rar pusă cu glas tare: ce facem cu cărțile pe care nu le terminăm? Le forțăm, le uităm sau le lăsăm să plece? Răspunsul depinde mai mult decât s-ar crede de motivul pentru care ne-am oprit.
Nu orice abandon înseamnă același lucru
Sunt cel puțin trei feluri de cărți lăsate la jumătate. Prima este cartea bună, citită într-un moment prost: aveai capul în altă parte, ai fost obosit, ai călătorit și firul s-a rupt. Cu ea nu e nimic în neregulă, iar reluarea ei peste câteva luni poate fi o bucurie.
A doua este cartea care nu ți se potrivește deloc. Stilul te irită, personajele te lasă rece, ideile vin în exces sau nu vin deloc. Aici nu ai greșit tu ca cititor, ai nimerit pur și simplu alt gust.
A treia este cartea care promite mult și livrează puțin. Începutul captivează, mijlocul se târăște, iar tu continui doar din încăpățânare. Acest tip de carte este cel mai greu de abandonat, fiindcă ai investit deja timp și ți se pare că ai pierde tot dacă renunți.
Să știi în care categorie te afli schimbă decizia. Prima merită o a doua șansă, a doua se închide fără regret, iar a treia depinde de cât mai ai de citit și de cât de bine te simți în timp ce citești.
Merită să te întrebi și ce anume ți-a lipsit. Dacă lipsa a fost de ritm, caută cărți cu capitole scurte. Dacă lipsa a fost de emoție, încearcă proză mai personală, mai caldă. Dacă a fost de idei, treci la eseu sau la memorii. Fiecare abandon lasă o mică hartă a gusturilor tale, iar cine o citește alege tot mai bine.
E bine să faci distincția și între o carte care te plictisește și una care te neliniștește. A doua poate fi tocmai ce ai nevoie, chiar dacă nu e confortabilă, și merită uneori să mai rămâi cu ea câteva seri.
Regula celor cincizeci de pagini, cu o corecție
Mulți cititori pasionați folosesc o regulă veche: dai unei cărți cincizeci de pagini. Dacă nu te prinde până acolo, o lași. Are logică, dar nu merge pentru toate genurile. Un roman istoric dens sau o carte de eseuri pot avea nevoie de mai mult timp ca să-ți arate ce vor, în timp ce un thriller prost se vede din primele zece pagini.
O variantă mai flexibilă este să te întrebi, la fiecare câteva zeci de pagini, dacă îți vine să deschizi cartea sau dacă te tragi spre ea cu efort. Nu cartea citită contează, ci pofta de a o relua. Când pofta dispare de două ori la rând, ai deja răspunsul.
Merită totuși să faci o excepție pentru cărțile pe care le citești dintr-o curiozitate adevărată, nu din plăcere. Un tratat despre un meșteșug sau o carte despre un domeniu nou nu trebuie să fie distractive ca să-ți fie de folos, iar efortul are aici alt sens.
Alt truc este formatul. Unele cărți se citesc mai bine pe hârtie, altele pe un ecran, iar altele se ascultă cel mai plăcut în mers sau la gătit. O carte lăsată la jumătate în format tipărit poate prinde viață ca înregistrare audio, mai ales dacă greutatea era în ritmul tău de lectură, nu în text.
Fii atent și la ora la care citești. Cine deschide cartea abia după miezul nopții, cu ochii închiși de oboseală, o va judeca mai aspru decât ar merita. Mută lectura într-un moment mai senin și vezi dacă părerea se schimbă.
De ce ne simțim vinovați că nu terminăm
Vinovăția față de o carte necitită vine din școală, unde lectura era temă și nimeni nu te întreba dacă îți place. Rămâne apoi în felul în care vorbim despre cărți, ca despre niște obligații culturale: „trebuie să citesc asta”, „toată lumea a citit-o”. Din plăcere, lectura se transformă în listă de bifat.
Merită să te uiți cu sinceritate la ce vrei de la ea. Dacă vrei relaxare, o carte care te încordează fără motiv nu te ajută. Dacă vrei să înveți ceva, o carte scrisă greoi poate fi înlocuită cu alta mai bună pe aceeași temă. Dacă vrei doar să ai ce spune la o discuție, atunci o recenzie bună sau o conversație cu cineva care a citit-o îți poate ajunge.
Nimeni nu îți ține evidența. Cititul pentru tine nu are un examen la capăt, iar cărțile mai bune nu te așteaptă să le termini pe cele mai slabe.
Ajută și să schimbi felul în care îți numeri lecturile. În loc de „câte cărți am terminat”, încearcă „câte seri bune am avut cu o carte”. Cifra pare mai puțin impresionantă pe hârtie, dar descrie mult mai corect ce contează, iar presiunea de a termina doar de dragul statisticii dispare treptat.
Mulți cititori mărturisesc că au început să citească mai mult exact după ce și-au permis să abandoneze. Fără ghemul de vinovăție, fiecare carte nouă începe mai ușor.
Cum alegi mai bine ca să abandonezi mai rar
Cea mai bună metodă de a evita cărțile abandonate este alegerea atentă. Câteva obiceiuri ajută, fără prea multă pregătire:
- citește primele două pagini în librărie sau din eșantionul gratuit, înainte să cumperi, fiindcă vocea autorului se simte repede;
- nu cumpăra o carte doar pentru că este la modă, ci pentru că te interesează tema sau povestea;
- ține lângă tine o carte scurtă și una lungă, ca să poți schimba ritmul în funcție de zi;
- cere recomandări de la oameni care au gusturi apropiate de ale tale, nu de la cei care citesc cel mai mult;
- notează pe o hârtie de ce ai început fiecare carte, ca să vezi mai târziu dacă motivul mai e valabil.
Aceste obiceiuri nu garantează nimic, dar reduc numărul dezamăgirilor. Iar dezamăgirile rămase fac parte din joc, ca la orice pasiune.
Mai e un obicei bun: lasă cartea să respire înainte să o cumperi. O carte pe care o vrei și după două săptămâni este de obicei o alegere mai sigură decât una luată pe loc, într-un impuls. Lista de dorințe din telefon sau un carnețel făcut cu atenție te apără de achizițiile care ajung să adune praf.
Împrumutul de la bibliotecă sau de la un prieten este, de asemenea, o probă excelentă. Dacă o carte merită, o cumperi apoi pentru raftul tău, iar dacă nu, nu ai pierdut nimic.
Ce faci, concret, cu cărțile rămase pe jumătate
Fă o mică inspecție. Strânge cărțile începute și nesfârșite într-un singur loc, pe un raft sau pe o masă. Pentru fiecare, pune-ți trei întrebări: mai vreau să știu cum se termină? Îmi amintesc ce s-a întâmplat până aici? Aș recomanda-o cuiva, chiar și așa, neterminată?
Dacă răspunsul la prima întrebare e „da”, mută cartea unde o vezi zilnic și programează-i un moment: douăzeci de minute înainte de culcare sau în timpul drumului de dimineață. Dacă e „nu”, nu o mai ține la vedere. Dă-o unui prieten, lasă-o într-un colț de bibliotecă sau într-o cutie de schimb de cărți, dacă există una în apropiere.
Cărțile nu sunt făcute să stea. O carte care ajunge la cineva căruia îi place își face mai bine treaba decât una închisă într-un raft doar pentru că o rușinezi să dispară.
Cărțile care te-au dezamăgit merită o ultimă privire înainte de a pleca: răsfoiește finalul, dacă ești curios, sau citește o recenzie sinceră a cuiva. Uneori un singur răspuns la o întrebare te eliberează de curiozitate, iar cartea poate pleca fără regret. Alteori finalul te convinge să mai încerci.
Pentru cele care rămân, un obicei mic ajută: pune semnul de carte vizibil și un post-it cu un gând despre ce te-a atras. Peste câteva săptămâni, nota te readuce în starea inițială.
Reluarea unei cărți după mult timp
Se întâmplă destul de des ca o carte lăsată la mijloc să fie redeschisă după un an și să pară cu totul alta. Nu s-a schimbat textul, te-ai schimbat tu. Un roman despre plecări poate spune altceva după o mutare, iar o carte despre familie poate cântări diferit după o naștere sau o pierdere.
Dacă reiei o carte, nu e nevoie să o iei de la capăt, deși uneori ajută. Recitește ultimele pagini citite, uită-te peste capitolele deja trecute și continuă. Dacă ai notat ceva pe margine, privește notele: ele îți spun ce te-a prins prima dată și te readuc în povestea întreruptă.
Iar dacă și a doua încercare eșuează, nu e un eșec. Înseamnă că ai dat cărții o șansă corectă, iar acum o poți lăsa în pace cu conștiința liniștită.
Deci, seara aceasta, ia cartea cu semnul la pagina optzeci și răsfoiește-o zece minute. Dacă simți curiozitate, continuă. Dacă simți obligație, pune-o deoparte și alege altceva, ceva ce te face să uiți de ceas. Lectura rămâne unul dintre puținele lucruri pe care le facem doar pentru noi, iar singura regulă care contează este ca ea să-ți aducă plăcere.
