Ai simptome de hemoroizi? Iată ce opțiuni de tratament există
Disconfortul din zona anală este neplăcut, dar nu trebuie ignorat doar din jenă. Hemoroizii sunt frecvenți și pot apărea la persoane de vârste diferite, mai ales atunci când există constipație, efort repetat la defecație sau perioade lungi petrecute pe toaletă.
Important este să nu presupui automat că orice simptom din această zonă este provocat de hemoroizi. O evaluare medicală poate confirma diagnosticul și poate arăta dacă este suficient un tratament conservator sau dacă este nevoie de o procedură.
Cum îți poți da seama că ar putea fi vorba despre hemoroizi
Manifestările diferă în funcție de tipul și stadiul bolii. Printre cele mai întâlnite se numără sângerarea roșie, mâncărimea, senzația de presiune, disconfortul după scaun și apariția unei umflături în zona anală.
În cazul în care aceste simptome ale hemoroizilor apar pentru prima dată, este bine să nu începi imediat un tratament fără să știi cauza. Sângerarea, de exemplu, poate avea mai multe explicații, iar un consult este cea mai sigură modalitate de a le diferenția.
Hemoroizii interni și cei externi nu se manifestă întotdeauna la fel. Cei interni pot provoca în special sângerări și senzația că ceva „iese” în timpul defecației, în timp ce formațiunile externe pot deveni dureroase și sensibile la atingere.
Când trebuie verificat diagnosticul
Nu toate manifestările din zona anală sunt provocate de hemoroizi. Sângerarea poate avea alte cauze, iar modificările tranzitului intestinal trebuie evaluate atunci când persistă.
De exemplu, prezența mucusului în scaun poate apărea în mai multe situații, unele fiind banale, altele necesitând investigații. Atunci când apar aceste cauze pentru mucus in scaun, este important să fie analizate și simptomele asociate, precum diareea, constipația, durerile abdominale, sângele sau modificarea persistentă a tranzitului.
Aceasta nu înseamnă că mucusul indică automat o problemă gravă. Însă atunci când este persistent sau apare împreună cu alte manifestări, un consult poate clarifica originea lui.
Tratamentul începe cu măsuri simple
În formele ușoare, medicul poate recomanda schimbarea alimentației și reglarea tranzitului intestinal. Un aport suficient de fibre poate ajuta la obținerea unor scaune mai moi, iar consumul adecvat de lichide contribuie la prevenirea constipației.
Este utilă și evitarea efortului la defecație. Statul prelungit pe toaletă nu este recomandat, iar mersul la baie ar trebui să se desfășoare fără grabă, dar nici fără a petrece perioade lungi acolo.
Activitatea fizică regulată poate fi de ajutor, mai ales în cazul persoanelor care petrec multe ore așezate. Chiar și plimbările zilnice pot contribui la menținerea unui tranzit intestinal normal.
Ce se întâmplă când simptomele persistă
Dacă disconfortul, sângerarea sau mâncărimea nu se ameliorează după schimbarea obiceiurilor, medicul poate recomanda un tratament local sau sistemic. Alegerea depinde de simptome și de stadiul bolii.
În anumite cazuri, tratamentul medicamentos nu este suficient. Pentru hemoroizii care provoacă simptome persistente există proceduri minim invazive care pot reprezenta o alternativă la chirurgia clasică.
Ligaturarea cu benzi elastice, de exemplu, poate fi recomandată pentru anumite forme de hemoroizi interni. Alte tehnici pot utiliza radiofrecvența sau alte metode de tratament local. Nu există însă o procedură potrivită pentru toți pacienții.
Când poate fi recomandată o procedură
Decizia de a interveni depinde de gradul hemoroizilor, frecvența simptomelor și răspunsul la tratamentele anterioare. Dacă formațiunile prolabează frecvent, sângerează repetat sau provoacă un disconfort important, medicul poate lua în calcul o procedură.
Metodele moderne sunt concepute, în anumite situații, pentru a reduce traumatismul local și perioada de recuperare. Unele pot fi efectuate fără internare prelungită, iar revenirea la activitățile obișnuite poate fi mai rapidă.
Totuși, faptul că o procedură este minim invazivă nu înseamnă că trebuie aleasă fără o evaluare. Diagnosticul și stadiul bolii sunt cele care determină tratamentul.
